Doina

Atunci când ți-e greu pe suflet, trebuie să cânți. Iar mai ales atunci când ți-e ușor.

Șuieră sub nas melodia ta, melodia care te face una cu tot ce este împrejurul tău și mergi înainte. Împăcat. Zâmbește lumii prin cântecul tău. Râde-i lui Dumnezeu cântându-i cu fața ridicată spre cer. Și vezi-l râzându-ți înapoi prin fața unui copil. Cântă, draga mea lume, cântă-ți seminția, bucuriile, desfătările, nebuniile. Cântă-ți frica și dezamăgirile, amarurile, zilele și nopțile. Cântă-ți viața și moartea, răul și binele, cântă-ți existența. Și nu vei mai fi singură în pornirile și facerile tale. Vei fi alături de Dumnezeu, alături de moment.

Viața asta îi scurtă și plină de nevoi și griji. Nu reușești să fii născut, că deja trebuie să te duci pe lumea cealaltă, alături de Bojîka. Nu-i așa, dragul meu om, că fiind între aceste două puncte parcă te apucă frica și tristețea, ca de la un fel de dorință ce este mereu aproape și nu poate fi împlinită până la urmă? Ivan a trecut prin asta. Ivan îți zice: omule, mergi cu mine în cîrciumă să dăm peste cap niște vodki și în fum de tabaciok, cu muieruște pe brațe, să începem a slobozi sufletul nostru prin cântul nostru. Să urlăm cântece până se vor rupe cămășile pe noi. Să bem vinul din paharele ceriului nalt și stelat până vom răguși. Să cântăm în cor ceea ce ne facem să fim noi, ceea ce ne este comun.

Iar dacă ești în liniștea singurătății, la capăt de pământ, lume și credință, la marginea prăpastiilor lunecoase ale nostalgiilor, atunci ia de îți fă un rug în miez de noapte, la mijloc de pădure, în inimă de iarnă, sub cerul senin și plin cu stele. Aprinde focul și ridică-i limbile cât mai sus. Apoi așează-te lângă el și simte cum frigul și căldura se întâlnesc în tine. Închide ochii. Trage în plămâni gerul curat ca gheața și ascultă. Ascultă cântarea lumii cu ecouri prelungi de liniști universale, simfoniile mersurilor rotunde ale sferelor și corul subtil al chiților celești. Pleoapele tale se vor transforma în ecrane ale zborurilor cosmice, ale edenurilor pierdute printre miriadele de stele și lumi. Și ușor, împreună cu întreaga ta lume și existență începe a cânta. Cântarea ta va arde împreună cu aerul în rugul tău și se va ridica adânc în sus, în zbor spre toate colțurile și tainele lumii. Vei fi parte care simte, parte care simte prin cânt.

Iar la sfârșitul cântului tău, la sfârșitul fiecărui cânt, pe lume va răsări soarele. Iar chipul tău se va umple cu lumină.

Doină, scumpă doină,
Doina mea de dor,
Cu tine mă nasc,
Cu tine eu mor.